Cadrul natural al podgoriei Tarnave

             In ansamblul geografic, podişul transilvănean prezintă o înlănţuire de dealuri, cu orientare generală sud-vestică. Terenul este foarte frământat şi cuprinde toate formele de relief. Trecerea de la lunca Târnavelor şi a Mureşului (altitudine medie de 234 m( la zona de dealuri, se face printr-un relief slab ondulat, constituit din nisipuri slab solificate. Incepând de la piciorul pantelor, altitudinea creşte de la vest către estul podişului atingând 500-550 m pe platforma superioară (lângă Mediaş), 400-450 m în dreptul Blajului şi 300-390 m altitudine pe platforma inferioară a Secaşului.

            Plantaţiile viticole sunt situate pe versanţii sudici ai acestor înălţimi începând cu altitudinea de 250-270 m şi până la 400-450 m, panta acestor terenuri fiind cuprinsă între 15-35 %. Pantele cele mai mari sunt situate pe cursul râului Târnava Mare şi descresc pe Târnava Mică, Mureş şi văile interioare.

            Această zonă viticolă, care cuprinde renumitele podgorii Târnave, Alba, Aiud şi Sebeş-Apold, este situată geografic între 45051’ (Apold) – 46o53’ (Batoş) latitudine nordică şi 23o35’ (Alba Iulia) – 24o35’ (Dumbrăveni) longitudine estică.

            Climatul podgoriilor din podişul Transilvaniei (ecosistemul nord-carpatic) se caracterizează prin valori mai scăzute ale bilanţului termic şi printr-o durată relativ redusă a perioadei de vegetaţie.

            Temperatura medie zilnică de peste 10oC se înregistrează primăvara, în cursul decadei a doua a lunii aprilie, iar toamna coboară sub această limită (începând din decada a doua a lunii octombrie),numărul zilelor cu temperaturi active fiind de 172, cu limite cuprinse între 154 şi 182 zile.

            Suma anuală a gradelor de temperatură este cuprinsă între 3.050oC şi 3.592oC, iar în timpul perioadei de vegetaţie are valori cuprinse între 1.963oC şi 3.335oC. Bilanţul termic util înregistrează în medie 1.205oC cu oscilaţii cuprinse între 952oC şi 1.479oC. Temperatura medie anuală este de 9oC. Suma orelor de insolaţie din cursul perioadei de vegetaţie este cuprinsă între 1.128 şi 1.859, cu o valoare medie de 1.371 ore.

            Resursele termice descresc din vest (Alba Iulia) către estul zonei (Dumbrăveni), iar cele mai scăzute valori se înregistrează în partea nordică (Batoş). Toamnele sunt adesea lungi şi însorite, permiţând acumularea unorcantităţi sporite de zaharuri, în condiţiile în care aciditatea rămâne destul de ridicată.

            Suma precipitaţiilor anuale oscilează între 542 şi 872 mm, iar în cursul perioadei de vegetaţie are valoarea medie de 401 mm (media ultimilor 35 ani). Precipitaţiile sunt repartizate neuniform întimpul anului dând naştere unor perioade cu ploi care îngreunează adesea combaterea eficientă a bolilor criptogamice. In ultimii ani au fost destul de frecvente atacurile de Botrytis favorizate în perioada de toamnă de ceaţa persistentă care caracterizează această zonă.

            Plantaţiile de vii din podgoria Târnave sunt frecvent afectate de temperaturile scăzute din timpul iernii, temperaturi care coboară adesea sub limita de rezistenţă a viţei de vie. Sunt afectate mai ales plantaţiile situate la baza pantelor şi pe firul văilor, precum şi cele situate pe platouri deschise. In ultimii 35 ani, temperatura minimă a coborât sub –22 C , limita de rezistenţă la îngheţ a viţei de vie, într-un număr de 17 ani. In mod excepţional, cu operiodicitate de 15-22 ani (1927, 1941, 1963, 1985), temperaturile au coborât până la –32 C. In partea superioară a pantelor (la altitudinea de peste 300 m) temperaturile minime nu coboară sub –18 … -20 C, iar pierderile de ochi sunt reduse. In centrul viticol Blaj, temperatura minimă absolută înregistrată a fost de –34,2 C (24 ianuarie 1963) iar temperatura maximă de +39,5 C (16 iulie 1931).

            In afara temperaturilor scăzute din timpul iernii, în ac4eastă zonă sunt condiţii care favorizează producerea brumelor şi a îngheţurilor târzii de primăvară şi timpurii de toamnă. Astfel, s-au înregistrat temperaturi scăzute de până la –3,9 C (2.V.1976), -3,4 C (20.IV.1979) şi –3,6 C (23.IV.1981), temperaturi care au afectat puternic viţele abia pornite în vegetaţie.

            Ingheţurile timpurii de toamnă (-2,4 C în 29.IX.1970 ; -4 C în 29.IX.1972; -1,4 C în 17.IX.1979) au scurtat perioada de vegetaţie activă şi ca urmare, coardele de rod s-au maturat mai slab. In aceste condiţii, temperaturile scăzute din timpul iernii au provocat mari pierderi de ochi.

            Grindina produce pagube an de an, cele mai mari pierderi de producţie fiind înregistrate în anii 1974, 1975, 1976 şi 1979.

            Podişul Târnavelor este constituit din depozite neogene cu o slabă înclinare stratigrafică sud-estică. Aceste formaţiuni sunt reprezentate prin gresii, nisipuri şi argile marnoase care se succed cu o mare uniformitate.

            Gresiile ocupă frecvent cumpenele colinelor, iar pe versanţii sudici, erodaţi, apar la zi mai ales nisipuri cimentate, apoi gresiile în alternanţă cu marnele. Din cauza litologiei şi a reliefului accidentat sunt foarte active şi numeroase procesele de modificare actuală a reliefului cu aspect de alunecări şi eroziuni pronunţate.

            Tipul dominant de sol este solul brun. Pe versanţii abrupţi şi pe mameloane întâlnim regosoluri, iar pe terasele rezultate în urma dislocării unor cantităţi mari de sol apar solurile antropice. Pe aceste soluri,  datorită conţinutului ridicat în calciu activ şi a unorvalori scăzute a fierului uşor asimilabil, apare frecvent fenomenul de cloroză. Pe marne, în locurile unde apa freatică se află la 3-5m adâncime s-au format solurile negre de fâneaţă cu o textură luto-argiloasă şi cu un conţinut ridicat în humus.

            La baza pantelor şi în microdepresiuni se întâlnesc solurile coluviale carbonatate. O pondere mare o au şi vertisolurile, iar psamosolurile apar cu totul izolat.

            In general, pe versanţi, mai ales în treimea superioară şi pe culmi, solurile se află în diferite grade de eroziune – de la slab la excesiv erodate. Solurile din podgoriile situate în centrul Transilvaniei, sunt slab aprovizionate cu azot (9 - 29 ppm) şi fosfor mobil (8 - 24 ppm) şi prezintă un conţinut mediu de potasiu mobil (120 - 237 ppm).

            Ar fi nedrept să considerăm că în această zonă natura nu este deloc darnică. Cel mai reprezentativ anotimp, care vine să compenseze pierderile pricinuite de gerul iernii şi de perioadele ploioase din timpul verii, este toamna. Tomna, pe văile Târnavei, Mureşului şi Secaşului cu temperaturi nu prea ridicate, uneori cu ceaţă persistentă, alternând cu zile însorite, favorizează acumularea aromelor, în timp ce aciditatea se păstrează în limitele unui armonios echilibru. Este poate cel mai mare preţ prin care natura îi recompensează pe viticultori pentru efortul lor. Dulceaţa şi aroma strugurilor, înnobilată de hărnicia şi priceperea vinificatorilor au dat vinurilor de pe Târnave şi din celelalte podgorii din Transilvania calităţi specifice unanim recunoscute, încununate cu o salbă de medalii de aur la concursurile internaţionale şi naţionale, aspirând astfel, pe bună dreptate, la unloc de frunte pe piaţa externă şi internă.

v 3.0
logare
www.siweb.ro
Web design Sibiu