Proiect ADER 714 Etapa I

ADER 7.1.4 - Evaluarea vulnerabilităţii ecosistemului viticol la impactul dăunător al organismelor concurente şi antagonice, în vederea elaborării şi implementării unor noi tehnologii de control fitosanitar adaptate factorilor de stres biotici şi abiotici, cu impact redus asupra mediului

Ecosistemele viticole adăpostesc o mare varietate de microorganisme care joacă un rol integral în sănătatea plantelor, productivitatea culturilor și conservarea multiple funcții ecosistemice. Interacțiuni în cadrul și între comunitățile de organisme sunt numeroase și variază de la sinergism și mutualist la antagonist și parazitar.

Interacțiunile antagonice și parazitare au fost exploatate în zona controlului biologic al microorganismelor patogene ale plantelor. Până în prezent, biocontrolul este vizualizat de obicei din perspectiva modului în care antagoniștii afectează agenții patogeni.

Înțelegerea mecanismelor de autoapărare a patogenilor pentru a face față atacului antagonist oferă o abordare nouă pentru îmbunătățirea durabilității strategilor de combatere a boliilor si daunatorilor vitei de vie.

Capacitatea microorganismelor naturale de a inhiba activitatea microorganismelor dăunătoare a fost studiată intens în secolul trecut și continuă să inspire cercetări în multe domenii, inclusiv protecția culturilor. L Garcia, F Celette, C Gary, A Ripoche 2018, KL Steenwerth, A Calderón-Orellana 2016 -E Kazakou, G Fried, J Richarte, O Gimenez 2016, F Peregrina, EP Pérez-Álvarez, M Colina 2012, C Salomé, P Coll, E Lardo, A Metay, C Villenave 2016

Cercetările entomologice și patologice recente considera ca studiul intereactiunilor tritrofice  este un pas esențial în înțelegerea modului în care interacțiunile dintre insecte și microorganisme modifică structura comunității oranismelor concurente si antagonice și modul în care aceasta afectează planta gazda. Interacțiunile sinergice dintre insecte și fitopatogeni pot fi importante în biocontrolul agentilor de daunare la vita de vie  În plus, identificarea interacțiunilor tritrofice planta/agent patogen/antagonist este necesară pentru a dezvolta strategii eficiente de monitorizare și gestionare a organismelor parazite concurente si sau antagonice.

In viticultura modernă aplicarea cu succes a tehnicilor de prevenire şi combatere a agenţilor de dăunare necesită în primul rând cunoaşterea ecosistemului şi a conexiunilor multiple existente în interioarul ecosistemului. Înțelegerea mecanismelor de autoapărare a patogenilor pentru a face față atacului antagonist oferă o abordare nouă pentru îmbunătățirea durabilității strategilor de combatere a boliilor si daunatorilor vitei de vie. In acest sens evaluarea vulnerabiliăţtii ecosistemului viticol la impactul dăunător al organismelor vii parazite concurente şi/sau antagonice promovează şi precede managementul fitosanitar performant şi totodata înlesneşte perfecţionarea propriilor metode şi procedee, precum şi descoperirea altora noi. L Garcia, F Celette, C Gary, A Ripoche 2018, KL Steenwerth, A Calderón-Orellana, 2016, E Kazakou, G Fried, J Richarte, O Gimenez 2016, C Salomé, P Coll, E Lardo, A Metay, C Villenave 2016, M Biddoccu, S Ferraris, A Pitacco, E Cavallo 2017, G Montanaro, C Xiloyannis, V Nuzzo, B Dichio 2017